ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique]. Vezi definitia »

ZLOÁTĂ, zloate, s. f. Ploaie amestecată cu zăpadă; lapoviță. – Din sl. slota. Vezi definitia »

EXTREMÁLĂ, extremale, s. f. (Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. – Din fr. extrémale. Vezi definitia »

SILICIÚRĂ s. f. compus al siliciului cu un metal. (< fr. siliciure) Vezi definitia »

DONÁTĂ s.f. Nume dat cărților tipărite înainte de invenția tiparului, a căror imprimare se făcea cu clișee gravate în lemn și acoperite cu cerneală. [< (Aelius) Donatus – gramatic latin]. Vezi definitia »