front (frónturi), s. n. – Loc unde se dau lupte militare. Fr. front, cf. frunte. – Der. frontal, adj., din fr. frontal; frontavoi, s. m. (ofițer care și-a cîștigat gradele fără studii de bază, pe front), din rus. frontovoi (Graur, BL, IV, 83), astăzi înv.; frontieră, s. f., din fr. frontière; frontispiciu, s. n., din fr.; fronton, s. n., din fr. Vezi definitia »

cuvant englezec preluat in limba romana insemnand – a fute, si dute dracu Vezi definitia »

ÎNGRĂȘĂMÂNT s.n. Materie folosită pentru a fertiliza solul. [Pl. -minte. / < îngrășa + -mânt, după fr. engraissement, cf. it. ingrassamento]. Vezi definitia »

CONTAMINÁNT, -Ă adj. contagios. (< contamina + -ant) Vezi definitia »

INCONSECVÉNT, -Ă adj. Care nu este consecvent; schimbător. [< lat. inconsequens, cf. fr. inconséquent]. Vezi definitia »