șorobót s.n. (reg.) roboteală, trebăluială. Vezi definitia »

clípot, clípote, s.n. (reg.) murmur, susur (de apă). Vezi definitia »

CIOT, cioturi, s. n. 1. Parte rămasă dintr-un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt. ♦ Parte mică rămasă dintr-un obiect (de formă lungă). Un ciot de creion. ♦ Nod proeminent într-un trunchi, într-o ramură, într-o scândură etc. 2. Parte rămasă dintr-un picior, dintr-un braț sau (la animale) din coadă, după ce restul a fost tăiat, rupt. [Var.: cioátă s. f., (rar) ciótur s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

CHARCOT [șarcó], Jean Martin (1825-1893), medic francez. Unul dintre fondatorii neuropatologiei moderne. A organizat la Salpêtrière (Paris) o mare clinică neurologică. Contribuții esențiale în studiul isteriei, al atrofiei musculare, tabesului, bolilor cerebelului („Lecții asupra maladiilor sistemului nervos”, „Lecții asupra localizărilor în maladiile creierului și ale măduvii spinării”). Vezi definitia »

TERACÓT adj. invar., s. n. (Livr.) 1. Adj. invar. Care este de culoarea argilei arse; roșiatic. 2. S. n. Culoare teracot (1). – Din teracotă (derivat regresiv). Vezi definitia »