TERACÓT adj. invar., s. n. (Livr.) 1. Adj. invar. Care este de culoarea argilei arse; roșiatic. 2. S. n. Culoare teracot (1). – Din teracotă (derivat regresiv). Vezi definitia »

OLIGOPÓT, -Ă s. m. f. cel care bea foarte puțin. (< fr. oligopote) Vezi definitia »

CHARCOT [șarcó], 1. Jean Baptiste C. (1867-1936), explorator polar și oceanograf francez. Între 1903 și 1905 a atins țărmurile occidentale ale Țării lui Graham, iar între 1908 și 1910 a cercetat M. Bellingshausen și a descoperit ins. care îi poartă numele. 2. Ins. în E M. Bellingshausen, în apropierea Antarcticii, în Arh. Palmer; 5,62 mii km². Relief cu alt. max. de 750 m. Legată printr-un ghețar de șelf peste str. Wilkins cu Țara Alexandru I. Vezi definitia »

hot², hoturi, s.n. (reg.) Bucată. Vezi definitia »

pot s. invar. (tox.) hașiș. Vezi definitia »