EXCELÉNȚĂ s.f. 1. Titlu onorific care se dă în unele țări miniștrilor, ambasadorilor și (la catolici) episcopilor. 2. (Rar) Înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ◊ Prin excelență = în mod deosebit, mai ales. [Cf. fr. excellence, lat. excellentia]. Vezi definitia »

momárcă s.f. (reg.) femeie greoaie, urâtă și proastă. Vezi definitia »

lăptoasă, lăptoase adj. f. (d. femei) care are sânii mari. Vezi definitia »

RÍCȘĂ s.f. (Rar) Trăsurică cu două roți trasă de un om, folosită în unele țări din Orient. [< engl. ricksha, germ. Rikscha]. Vezi definitia »

CARBOHEMOGLOBÍNĂ s. f. Compus instabil care se formează în sânge, în proporție foarte mică, din bioxid de carbon și hemoglobină. – Din fr. carbohémoglobine. Vezi definitia »