ALÚNĂ (lat. *abellona) s. f. 1. Fructul alunului, achenă comestibilă, sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, înconjurată, la bază de un înveliș verde în formă de degetar. 2. Alună de pămînt = plantă anuală din familia fabaceelor, înaltă de 30-35 cm, cu flori galbene (Arachis hypogaea); originară din America de Sud, este cultivată în zonele sudice pentru semințele sale comestibile și uleiul alimentar extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în sol (de unde vine și numele), are semințe care conțin 42-59 la sută substanțe grase și 20-34 la sută substanțe proteice. Sin. arahidă. Vezi definitia »

COLÍNĂ¹ s. f. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită. (<fr. colline, lat. collina) Vezi definitia »

míșiță (míșițe), s. f. – Braț. Sl. myšĭca. Legătura cu mișină stabilită de Drăganu, RF, II, 297 este îndoielnică. Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

nemeșoáică, nemeșoáice, s.f. (înv.) soție sau fiică de nemeș; nemeșoaie. Vezi definitia »

pojíță, pojíțe, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fără lână, de culoare albă, folosită în cojocărie; meșină. 2. piele de oaie (cu lână pe ea) folosită la confecționarea cojoacelor și a altor obiecte de îmbrăcăminte. 3. șipcă de lemn fixată pe grinzile unui pridvor, pe partea din afară. Vezi definitia »