Definita cuvantului amuțire
AMUȚÍRE, amuțiri, s. f. 1. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ♦ Fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet. – V. amuți.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu amuțire
CANONIZÁRE s.f. Faptul de a canoniza. [< canoniza]. Vezi definitia »
CRONOMETRÁRE, cronometrări, s. f. Acțiunea de a cronometra; cronometraj. – V. cronometra. Vezi definitia »
abstrágere (rar) s. f., g.-d. art. abstrágerii; pl. abstrágeri Vezi definitia »
SUPRACLORIZÁRE s.f. Clorizare în exces. [< supra- + clorizare, după fr. surchloration]. Vezi definitia »
ABORDÁRE s.f. Acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj. [< aborda]. Vezi definitia »