AUROCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc pe baza greutății proprii. (< fr. aurochore) Vezi definitia »

ZĂMISLITÓR, -OÁRE, zămislitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor. Vezi definitia »

PREPROCESÓR s. n. (inform.) program al unui ordinator care operează un tratament preliminar. (< engl. pre-pro-cessor, fr. préprocesseur) Vezi definitia »

aliór (alióri), s. m. – Plantă, laptele cîinelui. Var. arior, aleúr. Lat. aureolus (Candrea, GS, III, 423); cf. prov. auriol. După Hasdeu, din lat. hellĕbŏrus, opinie acceptată de Pușcariu 65 cu observația că fonetismul nu pare clar. Vezi definitia »

ÉFOR s. m. 1. (în Sparta antică) fiecare dintre cei cinci demnitari aleși, care aveau largi puteri de control. 2. membru în consiliul de conducere al unei eforii (2). (< fr. éphore, gr. ephoros) Vezi definitia »