Definita cuvantului fulgurație
FULGURÁȚIE, fulgurații, s. f. 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei. 2. (Med.; în sintagma) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență. [Var.: fulgurațiúne s. f.] – Din fr. fulguration, lat. fulguratio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fulgurație
zăpódie (înv., pop.) (-di-e) s. f., art. zăpódia (-di-a), g.-d. art. zăpódiei; pl. zăpódii, art. zăpódiile (-di-i-) Vezi definitia »
FRÁCȚIE s. f. număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ◊ raport între două expresii matematice. (< fr. fraction, lat. fractio) Vezi definitia »
BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate. ♦ Fig. Organul genital masculin. – Bărbat + suf. -ie. Vezi definitia »
INSPIRÁȚIE s.f. 1. Tragere, inhalare, introducere a aerului în plămâni. 2. (Fig.) Facultatea creatoare, spontană a inteligenței umane. ♦ Avânt, entuziasm, forță creatoare. 3. (Fig.) Gând, idee apărută spontan. [Gen. -iei, var. inspirațiune s.f. / cf. fr. inspiration, lat. inspiratio]. Vezi definitia »
MIOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care studiază mușchii; sarcologie. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myologie, cf. gr. mys – mușchi, logos – studiu]. Vezi definitia »