ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric; (rar) iluzoric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. Vezi definitia »

MORȚÍU adv. (Reg.; în expr.) A urla a morțiu = a urla lung și trist (ca o prevestire de moarte). – Moarte + suf. -iu. Vezi definitia »

TÉRBIU s. n. Element chimic din familia lantanidelor. – Din fr. terbium. Vezi definitia »

FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarği. Vezi definitia »

BURGHÍU, burghie, s. n. Unealtă de oțel în formă de spirală, cu vârful și muchiile ascuțite, care, prin mișcarea de înșurubare ce i se imprimă, execută găurirea materialelor. ◊ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul în formă de elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Tc. burgu. Vezi definitia »