RÁNIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec. Vezi definitia »

MANUTÁNȚĂ s.f. Brutărie în care se face pâine pentru armată. [Cf. fr. manutention]. Vezi definitia »

gîrbă (-be), s. f. – Spinare. – Megl. gorb. Sl. gŭrbŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb „cocoașă”. – Der. gîrbi, vb. (înv., a se arunca; Trans. și Bucov., „a lătra”, literal „a sări pe cineva”); gîrbiță, s. f. (la cai, greabăn; la vite, grumaz; plantă, Limodorum abortivum), der. intern de la gîrbă, sau direct din sb. grbica „cocoașă”. Cf. gîrbov, hrib. Vezi definitia »

SCHÍSMĂ s. f. 1. separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă. 2. dezbinare, neînțelegere, ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. (< fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma) Vezi definitia »

CORNÍȘĂ s.f. 1. Partea superioară, proeminentă și ornamentată a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. ♦ Mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 2. (Geogr.) Partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ♦ Acumulare de zăpadă, depusă de vânt în formă de streașină care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. [Var. cornice s.f. / < fr. corniche]. Vezi definitia »