Definita cuvantului gîrbă
gîrbă (-be), s. f. – Spinare. – Megl. gorb. Sl. gŭrbŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb „cocoașă”. – Der. gîrbi, vb. (înv., a se arunca; Trans. și Bucov., „a lătra”, literal „a sări pe cineva”); gîrbiță, s. f. (la cai, greabăn; la vite, grumaz; plantă, Limodorum abortivum), der. intern de la gîrbă, sau direct din sb. grbica „cocoașă”. Cf. gîrbov, hrib.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîrbă
naraclíță (-é), s. f. – Mînecă la costumul preoțesc. Sl. narąkvica (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »
rufă, rufe s. f. (peior.) prostituată. Vezi definitia »
INDIFERÉNȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia. Vezi definitia »
ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. (Înv.) Arc din oțel montat pe un pat de lemn (prevăzut cu un resort), folosit la aruncarea săgeților. – Fr. arbalète. Vezi definitia »
-CENTÉZĂ elem. „înțepătură, puncție”. (< fr. -centèse, cf. gr. kentesis) Vezi definitia »