SOCIOLOGÍSM s.n. Orientare ideologică care tinde să subordoneze sociologiei cercetarea întregii realități sociale. ◊ Sociologism vulgar = denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă a fenomenelor culturii spirituale, constând în ignorarea specificității și relativei independențe a suprastructurii față de baza economico-socială. [Pron. -ci-o-. / < fr. sociologisme]. Vezi definitia »

ONIRÍSM s. n. 1. Delir, aiurare asemănătoare visului, provocată de obsesii sau de halucinații. 2. (Lit.) Înclinare spre cultivarea situațiilor, a motivelor onirice; atmosferă, caracter oniric al unei creații. – Din fr. onirisme. Vezi definitia »

EGOCENTRÍSM s. n. (Livr.) Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. égocentrisme. Vezi definitia »

POLISILOGÍSM s.n. (Log.) Raționament deductiv complex, format din două sau mai multe silogisme unite între ele astfel încât concluzia unuia devine premisa celui următor. [< fr. polysyllogisme]. Vezi definitia »

CONFESIONALÍSM s. n. Concepție teologică care consideră obligatorie aparteneța la o anumită confesiune. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Konfessionalismus, it. confessionalismo. Vezi definitia »