Definita cuvantului pandantiv
PANDANTÍV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lănțișor sau de o panglică. 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă. – Din fr. pendentif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pandantiv
PURGATÍV, -Ă, purgativi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care favorizează eliminarea materiilor fecale din organism. – Din fr. purgatif, lat. purgativus. Vezi definitia »
COLECTÍV, -Ă adj. 1. Rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. 2. Comun, obștesc, social. // s.n. Grup de oameni care lucrează în același loc de producție, având interese și concepții comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, supunându-se unei discipline liber consimțite și acceptând o conducere unică. ◊ Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învățământul superior, grupate în cadrul unei catedre. [Cf. fr. collectif, lat. collectivus]. Vezi definitia »
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. Vezi definitia »
UNITÍV, -Ă adj. care unește; propriu a uni. (< fr. unitif) Vezi definitia »
RETROSPECTÍV, -Ă adj. Care privește în urmă, cu privirea la trecut. ♦ Expoziție retrospectivă (și s.f.) = expoziție de artă plastică unde se prezintă opere din trecut (ale unui artist, ale unei școli, ale unei epoci). [< fr. rétrospectif, cf. lat. retro – îndărăt, spectum < specere – a privi]. Vezi definitia »