Definita cuvantului pantă
PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pantă
smídă (-de), s. f. – Grindină. Origine necunoscută. Legătura cu pol. smiad „furtună” (Scriban) nu pare evidentă. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
într-o dungă expr. 1. nebun, țicnit. 2. beat, cherchelit. Vezi definitia »
înghesuială, înghesuieli s. f. (intl.) 1. necaz; bucluc; situație dificilă. 2. razie. Vezi definitia »
ANDIVĂ, andive, s.f. 1. Plantă comestibilă cu frunze alb-gălbui, ovale, foarte amare, obținută prin cultivarea rădăcinii de cicoare prin mușuroire la întuneric; fr. endive; engl. chicory; amer. Belgian endive; germ. Chicoree, Bruesseler Endivie (Cichorium intybus). 2. Plantă de grădină cu frunze crețe, verzui, gălbui sau roșcate, cu gust amărui, utilizată ca și salata verde; fr. chicorée frisée; engl. endive, curly endive, French endive; amer. chicory; germ. Frisee; it. insalata riccia, lollo rosso (Cichorium endivia). 3. Varietate de andivă cu frunze verzi netede, asemănătoare cu salata verde, dar cu gust amărui; fr. scarole / escarole; engl. escarole, Dutch endive; germ. Eskariol (Cichorium endivia / Lactuca scariola). 4. Varietate de andivă cu frunze roșii, lunguiețe sau sub formă de căpățână, asemănătoare cu varza roșie, dar cu gust amărui, comercializată sub denumirea it. radicchio (Cichorium endivia). Vezi definitia »
MEDIÁNĂ s.f. Dreaptă care unește un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse. ♦ Dreaptă care unește un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. [Pron. -di-a-. / < fr. médiane, cf. lat. medianus – de mijloc]. Vezi definitia »