ACOSMÍSM s.n. (Fil.) Teorie idealistă după care lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu, presupus creator al ei. [ < fr. acosmisme, cf. gr. a – fără, kosmos – univers]. Vezi definitia »

NEOCLASICÍSM s. n. 1. curent în artă, literatură și arhitectură care reînvie anumite trăsături ale clasicismului. 2. tendință de reîntoarcere la principiile și formele muzicii (pre)clasice. (< fr. néo-classicisme) Vezi definitia »

MARXÍSM-LENINÍSM s.n. (În ideologia marxistă) Ideologia revoluționară a clasei muncitoare, reprezentând o concepție științifică unitară, armonioasă despre natură, societate, om și gândire, fondată de K. Marx și F. Engels, îmbogățită și dezvoltată de V. I. Lenin. [< rus. marksizm-leninizm]. Vezi definitia »

MONOTEMATÍSM s. n. (muz.) principiu de compoziție în care o temă revine în mai multe părți sau temele tuturor părților sunt sintetizate într-una singură. (< it. monotematismo) Vezi definitia »

AUSTROMARXÍSM s.n. Curent în social-democrația austriacă de la sfârșitul sec. XIX, care neagă ideea revoluției, susținând teza integrării „pașnice” a capitalismului în socialism. [Pron. a-us-. / < germ. Austromarxismus]. Vezi definitia »