ERECTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. (mușchi, nerv) care servește la ridicarea anumitor organe. II. s. n. mașină de lucru folosită la ridicarea și așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. (< fr. érecteur) Vezi definitia »

ANTOCLÓR s. n. pigment galben din sucul celular al unor flori. (< fr. anthochlore) Vezi definitia »

PARADÓR s. n. hotel în Spania, administrat de serviciul de turism național, instalat într-un castel vechi, palat sau mănăstire. (< sp. parador) Vezi definitia »

ECTOSPÓR s. m. (bot.) spor format în bazidie. (< fr. ectospore) Vezi definitia »

UȘOR, ușori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porțiilor sau ale ușilor; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: uscior, ușcior s.m.] – Lat. osteolum Vezi definitia »