INCENDIATÓR, -OÁRE, incendiatori, -oare, s. m. și f. Persoană care provoacă un incendiu. ♦ Fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; instigator, provocator. [Pr.: -di-a-] – Incendia + suf. -tor. Vezi definitia »

STÂLPIȘÓR, stâlpișori, s. m. Diminutiv al lui stâlp; stâlpuleț, stâlpușor. [Var.: (reg.) stâlpșór s. m.] – Stâlp + suf. -ișor. Vezi definitia »

BINIȘÓR adv. Diminutiv al lui bine. ♦ Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! ♦ Cu blândețe, prietenos. ◊ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu răbdare, cu tact. – Bine + suf. -ișor. Vezi definitia »

VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S. m. și f. 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. S. n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir). Vezi definitia »

CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + suf. -ător. Vezi definitia »