grápă (grápe), s. f. – 1. Greblă. – 2. (Înv.) Steag. Sl. (bg.) grapa „greblă” (Cihac, II, 127; Scriban), cf. pol. grabie „greblă”. Schimbarea b › p trebuie să fie sl. cf. bg. grapa „asperitate”, urmă lăsată de „vărsatul-de-vînt”, sb. grabac „sfîșiere”, față de rapav „sfîșiat”. S-a invocat adesea got. greipan › germ. greifen (REW 4760; Giuglea, Contribuții, 8-10), și, pentru a evita dificultatea unui împrumut vechi din germ., s-a presupus medierea alb. grep „cîrlig”, grepth „clanță” (Philippide, II, 715; Pușcariu, Dacor., VIII, 293; DAR; Rosetti, II, 117); însă această soluție pare mai puțin convingătoare decît cea dinainte. – Der. grăpa, vb. (a grebla); grăpiș, adv. (dificil, anevoie). Vezi definitia »

a avea boală (pe cineva) expr. 1. a invidia (pe cineva), a pizmui (pe cineva). 2. a avea resentimente (față de cineva) Vezi definitia »

crúnă, crúne, s.f. (reg.) fântână, izvor. Vezi definitia »

LASÉTĂ s.f. Cordon croșetat îngust, drept sau rotund, din care se fac dantele. ♦ Obiect de decorație interioară lucrat cu acest cordon. [< fr. lacet]. Vezi definitia »

PERIDUODENÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor din jurul duodenului. [Cf. fr. périduodénite]. Vezi definitia »