LISOZÍMĂ s.f. v. lizozimă. Vezi definitia »

BRETÉLĂ s. f. 1. sistem de ramificație din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale. ◊ șosea, alee ocolitoare; centură. 2. (mit.) porțiune de șant care leagă două poziții de apărare succesive. (< fr. bretelle) Vezi definitia »

GUANOZÍNĂ, guanozíne, s. f. Nucleozidă (C₁₀H₁₃N₅O₅) compusă din guanină și riboză. (terminolog. științif., pref. guan- (ca și în guanină < guano) + riboză + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl. guanosine) [MW] Vezi definitia »

STEARÍNĂ s.f. Substanță solidă, albă, constituită dintr-un amestec de acid stearic și acid palmitic. ♦ Nume dat în comerț acidului stearic. [< fr. stéarine]. Vezi definitia »

TIROXÍNĂ, tiroxine, s. f. Hormon bogat în iod care se găsește în glanda tiroidă a vertebratelor. – Din fr. thyroxine. Vezi definitia »