EFEBÍE s. f. (în Grecia antică) colegiu de educație civilă și militară a efebilor. (< fr. éphébie, gr. ephebia) Vezi definitia »

OLIGOCITEMÍE, oligocitemii, s. f. Scădere a numărului de globule sangvine, întâlnită în hemoragii, în unele boli de sânge etc. – Din fr. oligocytémie. Vezi definitia »

ARHITECTONÍE s. f. (Înv.) Arhitectură. – Ngr. architektonia. Vezi definitia »

ICNOLOGÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază urmele de locomoție lăsate de vertebratele fosile pe sedimente. (< fr. ichnologie) Vezi definitia »

GENERÁȚIE s. f. 1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere. ♦ (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică. 2. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă. ◊ (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație. ◊ perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului. 3. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată. (< fr. génération, lat. generatio) Vezi definitia »