șvórnic, șvórnici, s.m. (reg.) persoană care caută ceartă. Vezi definitia »

ANTICICLÓNIC, -Ă adj. referitor la anticiclon; cu caracter de anticiclon. (< fr. anticyclonique) Vezi definitia »

AFÁZIC, -Ă, afazici, -ce, adj. De afazie, privitor la afazie. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de afazie. – Fr. aphasique. Vezi definitia »

ANTIRÁBIC, -Ă adj., s. n. (vaccin) contra turbării. (< fr. antirabique) Vezi definitia »

STÓIC, -Ă I. adj. 1. referitor la stoicism. ♦ școală ~ă = școală filozofică întemeiată de Zenon în sec. IV a. Chr. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă. 2. ferm, neclintit. II. s. m. f. 1. adept al stoicismului. 2. om cu multă tărie sufletească. (< fr. stoïque, lat. stoicus) Vezi definitia »