ișlíc (ișlíce), s. n. – Căciulă de blană sau de postav. Ișlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalți boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau. Pînă la urmă, la jumătatea sec. XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – Var. șlic. Tc. ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. šlik. – Der. ișlicar, s. m. (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, s. f. (prăvălie de căciuli). Vezi definitia »

melíc, melíce, s.n. (reg.) 1. obicei; nărav. 2. inflamarea glandelor de la gât la cai. Vezi definitia »

HERUVÍC, heruvice, s. n. Numele unui imn bisericesc ortodox. – Din ngr. [imnos] heruvikós, heruvikón. Vezi definitia »

PALISÁDIC, -Ă, palisadici, -ce, adj. (Bot.) De palisadă (2). – Din fr. palissadique. Vezi definitia »

ANTOLÓGIC, -Ă adj. De antologie. [Pl. -ci, -ce. / cf. fr. anthologique]. Vezi definitia »