Definita cuvantului ișlic
ișlíc (ișlíce), s. n. – Căciulă de blană sau de postav. Ișlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalți boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau. Pînă la urmă, la jumătatea sec. XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – Var. șlic. Tc. ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. šlik. – Der. ișlicar, s. m. (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, s. f. (prăvălie de căciuli).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ișlic
YOGÍNIC, -Ă adj. v. yoghinic. Vezi definitia »
SISTEMÁTIC, -Ă, sistematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se bazează pe un anumit sistem sau are în vedere constituirea unui sistem, care se referă la un sistem sau este alcătuit după un anumit sistem. ♦ (Substantivat, f.) Mod de împărțire, de sistematizare. ♦ (Adesea adverbial) Care se efectuează după un plan, după o metodă dinainte gândită; metodic, organizat; p. ext. care se exercită cu stăruință și cu perseverență. 2. S. f. (Biol.) Știință care studiază diversitatea organismelor vegetale și animale, diferențele și înrudirile dintre ele; taxonomie. – Din fr. systématique. Vezi definitia »
CRÁINIC, -Ă, crainici, -ce, subst. 1. S. m. (Înv.) Persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor. 2. S. m. și f. Persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc., anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher. 3. S. m. (Reg.) Hăitaș, gonaci (la vânătoare). – Din ucr. krajnik. Vezi definitia »
PORFÍRIC, -Ă, porfirici, -ce, adj. Care conține porfir; care are compoziția sau structura porfirului, caracterizându-se prin existența unor cristale mari prinse într-o masă sticloasă sau foarte mărunt cristalizată. – Din fr. porphyrique. Vezi definitia »
SUBOCEÁNIC, -Ă adj. situat sub apele oceanice. (< engl. suboceanic) Vezi definitia »