IBÚM s. n. inv. dispoziție a legilor vechilor evrei potrivit căreia văduva fără copii trebuia să se căsătorească cu fratele bărbatului ei. (< fr. ibum) Vezi definitia »

ULTIMÁTUM s.n. Cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni. ♦ Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. [Var. ultimat s.n. / < fr. ultimatum, cf. lat. ultimus – ultimul]. Vezi definitia »

CONSÚM s.n. Folosirea de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesități. ◊ Bunuri de larg consum = produse ale industriei ușoare sau alimentare destinate consumației individuale; societate de consum = termen desemnând societatea contemporană din țările capitaliste dezvoltate, în care există o aparentă abundență de mărfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri și impuse în mod artificial printr-o reclamă comercială exagerată; consum specific = cantitatea de material, de combustibil etc. consumată într-o lucrare tehnică ori pentru funcționarea unei mașini sau a unei instalații. [Cf. it. consumo, germ. Konsumverein]. Vezi definitia »

FÁNUM s. n. (la romani) teren, edificiu consacrat cultului unui zeu. (< lat. fanum) Vezi definitia »

BUCIUM, buciume, s.n. (În medicina populară) Cornet confecționat din pânză de cânepă impregnată cu ceară, care se introduce în ureche, se aprinde și se lasă sa ardă cât suportă pacientul, pentru calmarea durerilor de urechi și desfundarea urechilor. Vezi definitia »