OTZOVÍSM s.n. Curent oportunist, născut în anii reacțiunii (1908-1912) în sânul partidului bolșevic. [< germ. Otsowismus, cf. rus. otzivati – a rechema]. Vezi definitia »

IMPRESIONÍSM s. n. 1. sistem estetic ale cărui principii de creație și de critică sunt bazate pe impresie. 2. mișcare artistică de la sfârșitul sec. XIX, bazată pe exprimarea impresiilor imediate și manifestând un interes deosebit pentru nuanțe, atmosferă, fluiditatea senzațiilor, lumină; în literatură, confundat uneori cu simbolismul, se caracterizează prin înfățițarea rapidă și pregnantă a unor stări sufletești trăite nemijlocit de artist. (< fr. impressionnisme) Vezi definitia »

NEOHEGELIANÍSM s.n. Curent filozofic contemporan idealist, care, sub lozinca „reîntoarcerii la Hegel”, înlocuiește idealismul obiectiv al filozofiei acestuia cu un idealism subiectiv, deformând dialectica hegeliană. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. néo-hégélianisme]. Vezi definitia »

SECESSIONÍSM s. n. mișcare sucessionistă. (< fr. sécessionnisme) Vezi definitia »

BOLȘEVÍSM s. n. Învățătură leninistă despre teoria și tactica mișcării revoluționare a proletariatului și despre transformarea revoluționară a orânduirii capitaliste în orânduire comunistă; leninism. – Rus bol'ševizm. Vezi definitia »