SINARMONÍSM s.n. Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. [< fr. synharmonisme]. Vezi definitia »

s.m. și f., Persoană cu competența de a conduce un audit. (ISO 9000:2000) Vezi definitia »

MERICÍSM s. n. 1. regurgitație. 2. (la animale) ruminație. (< fr. mérycisme, gr. merykismos) Vezi definitia »

ANAHORETÍSM s. n. mod de viață al anahoreților; ascetism (1). (< fr. anachorétisme) Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s.n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care rupea experiența de materie și concepea lumea ca fiind un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă, independentă de subiect, a realității materiale; machism. [Pron. -ri-o-. / rus. empiriokritițizm, cf. fr. empiriocriticisme]. Vezi definitia »