ACROMEGALÍE s.f. (Med.) Creștere exagerată a extremităților corpului și a scheletului facial, datorită unei hipersecreții a hipofizei. [Gen. -iei. / < fr. acromégalie, cf. gr. akron – extremitate, megas – mare]. Vezi definitia »

PLUTĂȘÍE, plutășii, s. f. Plutărie (2). – Plutaș + suf. -ie. Vezi definitia »

COMPOZÍȚIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură. ◊ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ◊ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ◊ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ◊ (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini. ◊ gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio) Vezi definitia »

ARTERIECTAZÍE s. f. dilatare a arterelor. (< fr. artériectasie) Vezi definitia »

AEROSTÁȚIE, (2) aerostații, s. f. 1. Ramură a aerostaticii care se ocupă cu studiul construcției și zborului aerostatelor. 2. Stație de vehicule aeriene. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostation. Vezi definitia »