távă (-ắvi), s. f. – 1. Talger, tipsie, platou. – 2. Vas plat de metal pentru copt la cuptor prăjituri, mîncăruri etc. – Var. Mold. tavá, tăvá. Mr., megl. tavă. Tc. tava (Șeineanu, II, 352; Lokotsch 2751), cf. ngr. νταβᾶς, alb. tavë, bg., sb. tavá. Vezi definitia »

PÍCĂ² s.f. Unul dintre semnele de pe cărțile de joc, în formă de inimă sau de frunză colorată în negru și având o codiță. [< fr. pique]. Vezi definitia »

PÁNTĂ², pente, s. f. (Înv.) Fâșie îngustă de metal (folosită la ferecatul roților). – Pol. bant (< germ.). Vezi definitia »

MEDIEVÍSTICĂ s. f. ramură a istoriei care se ocupă cu studiul evului mediu. (< germ. Maediävistik) Vezi definitia »

BLOCDIAGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune. [< fr. bloc-diagramme]. Vezi definitia »