póliță (pólițe), s. f. – 1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliță, puliță. It. polizza, prin intermediul ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528). Vezi definitia »

holíță, holíțe, s.f. (reg.) bucățică de piele fără păr, folosită la cârpitul cojoacelor. Vezi definitia »

IZOPARAFÍNĂ s. f. izoalcan. (< fr. isoparaffine) Vezi definitia »

NEGHINÚȚĂ, neghinuțe, s. f. Neghiniță. – Neghină + suf. -uță. Vezi definitia »

BALISTOCARDIOGRÁMĂ s.f. (Med.) Înregistrare făcută la balistocardiograf. [< fr. ballistocardiogramme]. Vezi definitia »