MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, s. n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (Înv.; în loc. adv.) Cu mărunțisul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + suf. -iș. Vezi definitia »

SLUJBÁȘ, -Ă, slujbași, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană angajată într-o slujbă (I 1). – Slujbă + suf. -aș. Vezi definitia »

iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta). Vezi definitia »

porcăráș¹, porcăráși, s.m. (reg.) 1. pasăre de baltă cu ciocul lung; fluierar, șnep, ploier. 2. băiat tânăr care îngrijește porcii; purcărel. Vezi definitia »

coș interj. – Se aplică în timpul mulsului caprelor, pentru a le liniști. Origine incertă, probabil expresivă, cf. ceas, ciuș. Totuși, DAR se gîndește la fr. couche, germ. kusch, și Graur, BL, VI, 143, propune sb. koza „capră”. Vezi definitia »