Definita cuvantului iureș
iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iureș
BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș. Vezi definitia »
TALHẤȘ, talhâșuri, s. n. Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din țările vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhâs. Vezi definitia »
CEAUNÁȘ, ceaunașe, s. n. Diminutiv al lui ceaun. [Pr.: cea-u-] – Ceaun + suf. -aș. Vezi definitia »
BĂITĂNÁȘ s. m. v. băietănaș. Vezi definitia »
râtáș, râtáșuri, s.n. (reg.) teren desțelenit, laz. Vezi definitia »