putón, putoáne și putónuri, s.n. (reg.) 1. vas din doage, purtat uneori în spate. 2. bidon pentru untură. Vezi definitia »

HISTRIÓN s. m. 1. actor de comedie la greci și la romani; bufon. 2. măscărici, comediant. ◊ (fig.) om ipocrit, șarlatan. (< fr. histrion, lat. histrio) Vezi definitia »

BONTÓN s. n. (Franțuzism) Cod de maniere elegante al înaltei societăți. – Din fr. bon ton. Vezi definitia »

TON¹ s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri. ♦ a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva. 2. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta. ◊ atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanță a culorii (într-un tablou). ◊ culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus) Vezi definitia »

FITOTRÓN, fitotroane, s. n. Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante sub lumină, temperatură, umiditate etc. dirijate, în scopuri experimentale. – Din fr. phytotron. Vezi definitia »