HIPOSMÍE s. f. hipoestezie a mirosului. (< fr. hyposmie) Vezi definitia »

CONDÚCȚIE, conducții, s. f. Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric și a celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp. – Din fr. conduction. Vezi definitia »

PREPOZÍȚIE s.f. Parte de vorbire inflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. [Gen. -iei, var. prepozițiune s.f. / < lat. praepositio, cf. fr. préposition]. Vezi definitia »

OTÁRIE s. f. mamifer carnivor din ordinul pinipedelor, asemănător cu foca, dar cu pavilioane la urechi și cu membre mai lungi care îi permit deplasarea cu ușurință pe uscat. (< fr. otarie) Vezi definitia »

ANTICALOFILÍE s. f. respingere, negare a calofiliei; anticalofilism. (< anti- + calofilie) Vezi definitia »