ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălțăminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive și de mecanisme, împreună cu elementele de legătură, aparținând unei instalații, unei mașini etc. și îndeplinind o anumită funcție în cadrul acestor sisteme tehnice. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații care servește pentru controlul zborului și funcționării motorului unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort în interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații pe front sau la instrucție. – Din fr. équipement. Vezi definitia »

TERMOREZISTÉNT, -Ă adj. rezistent la temperaturi înalte sau la presiune; care nu se deformează sub acțiunea căldurii. (< fr. thermorésistent) Vezi definitia »

REESCÓNT s.n. (Fin.) Scontare la o bancă a unei polițe deja scontate. [Pron. re-es-. / < fr. réescompte]. Vezi definitia »

CIMÉNT s.n. 1. Praf fin, obținut prin calcinarea unui amestec de calcar și argilă, care se pietrifică prin amestecarea cu apă. 2. Material care leagă între ele fragmente de roci detritice. [Pl. -turi. / cf. it. cimento, fr. ciment, lat. caementum – pietriș]. Vezi definitia »

FLAMBOIÁNT adj. n. Stil flamboiant = formă particulară a stilului gotic (sec. XV), care se caracterizează printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp fără a se sprijini pe un capitel. [Pron. -bo-iant (în DEX flamboaiant). / < fr. flamboyant]. Vezi definitia »