GEOMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică geomanția. [Pron. ge-o-. / cf. lat. geomantis, it. geomante]. Vezi definitia »

TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant) Vezi definitia »

DOMINÁNT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ◊ nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant) Vezi definitia »

PASTIFIÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care permite obținerea unei paste. [Pron. -fi-ant. / < pastă, după plastifiant]. Vezi definitia »

MONTÁNT, -Ă I. adj. ridicat în sus. II. s. m. 1. (constr.) bară, stâlp (de susținere) vertical; balastru. 2. pontil metalic dispus vertical pe peretele unei nave pentru rigidizarea tablelor de înveliș. 3. bară care leagă între ele aripile unui avion biplan sau aripa cu fuzelajul. ◊ element de rezistență a fuzelajului. (< fr. montant) Vezi definitia »