CATACLÁZĂ s.f. Zdrobirea și deformarea mineralelor unei roci datorită presiunii și dislocărilor din scoarța Pământului. [Cf. germ. Kataclase]. Vezi definitia »

AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muștiuc. – Din fr. embouchure. Vezi definitia »

REZOLVÁNTĂ s.f. (Mat.) Rezolvanta unei ecuații = a doua ecuație a cărei rezolvare facilitează pe a celei dintâi. [< fr. résolvante, cf. germ. Resolvente]. Vezi definitia »

ANTÍCVĂ s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din vechea Romă. [Var.: antícva s. f.] – Din lat. antiqua. Vezi definitia »

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra. Vezi definitia »