HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din fr. pathogénie. Vezi definitia »

SCHIZOFRENÍE s. f. boală psihică gravă caracterizată prin disocierea spiritului, idei delirante și halucinații. (< fr. schizophrénie) Vezi definitia »

POLIPRAGMAZÍE s.f. (Med.) Situație în care i se prescriu bolnavului prea multe medicamente. [Gen. -iei. / < germ. Polypragmasie]. Vezi definitia »

PUPILOSCOPÍE, pupiloscopii, s. f. (Med.) Măsurare a refracției ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în câmpul pupilei. – Din fr. pupiloscopie. Vezi definitia »