caragróș (-și), s. m. – Veche monedă turcească, ce a circulat în sec. XVIII și XIX. Valora 3 piaștri și 13 parale în 1800. Tc. kara guruș (Șeineanu, II, 89), cf. ngr. ϰαραγρόσι, mag. karagros. Vezi definitia »

CRÂMPEIÁȘ, crâmpeiașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui crâmpei. [Pr.: -pe-iaș] – Crâmpei + suf. -aș. Vezi definitia »

CĂRPINIȘ, com. în jud. Timiș; 7.362 loc. (1991). Expl. de argilă. Cărămidă și țiglă. Topitorie de cînepă. Stație de c. f. Vezi definitia »

păiúș, păiúșe, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. 2. paie rămase pe câmp după seceriș; păiș. 3. pai mic, păiuț de grâu; păiș. 4. loc pe care crește păișul. 5. (art.) numele unui joc de copii. Vezi definitia »

libărúș s.n. (reg.) 1. caiet, cărticică de socoteli. 2. citație la judecătorie. Vezi definitia »