Definita cuvantului pălimar
PĂLIMÁR1, pălimare, s. n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (Înv.) Întăritură, parapet. 3. Pridvor, cerdac; foișor. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pălimar
FĂURÁR1 s. m. (Pop.) Februarie. [Pr.: fă-u-] – Din lat. febr(u)arius. Vezi definitia »
MUSCULÁR, -Ă adj. Referitor la mușchi; al mușchilor. [Var. mușchiular, -ă adj. / < fr. musculaire]. Vezi definitia »
PARTICULÁR, -Ă adj. 1. Care aparține numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuală a cuiva. ♦ Care este de formație sau de esență individuală. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecăți) În care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. // s.n. Categorie filozofică, reprezentând o verigă de legătură între singular și general. [Cf. fr. particulier, lat. particularis]. Vezi definitia »
s-ar putea spune ca e o servietă populară, confecționată din pănuș de porumb, în forme de marimi diferite. Mult timp, în zonele sudice ale țării a servit ca ghiozdan pentru școlșari. Vezi definitia »
INTERMEDIÁR, -Ă I. adj. de la mijloc; tranzitoriu. II. s. m. f. mijlocitor (în afaceri etc.); intermediator. (< fr. intermédiaire, it. intermediario) Vezi definitia »