SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante]. Vezi definitia »

STROPȘEÁLĂ, stropșeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) stropși. – Stropși + suf. -eală. Vezi definitia »

OLIVÍNĂ, olivine, s. f. Silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul rombic, de culoare verde-măslinie și cu luciu sticlos, care se întrebuințează ca materie primă pentru produse refractare. – Din fr. olivine. Vezi definitia »

FLATULÉNȚĂ s. f. acumulare excesivă de gaze în stomac și în intestine; flatuozitate, meteorism. ◊ evacuare frecventă, abundentă și necontrolată, a gazelor din intestine. (< fr. flatulence) Vezi definitia »

BĂBÁCĂ s. m. v. babacă. Vezi definitia »