FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. Vezi definitia »

CLĂNCĂÍT s. n. Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt. V. clăncăi. Vezi definitia »

ILLÍT s.n. (Min.) Mineral argilos potasic care se desface în foi. [< fr. illite]. Vezi definitia »

puchinisít, -ă, adj. (reg.; despre scris) care se descifrează greu (din cauza micimii și înghesuielii literelor). Vezi definitia »

AROMÍT, -Ă, aromiți, -te, adj. 1. Parfumat, înmiresmat, îmbătător. 2. Ațipit. – V. aromi. Vezi definitia »