ORCHESTRÁȚIE s. f. 1. arta de a orchestra (1). ◊ transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație (1). ◊ modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre. 2. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică. (< fr. orchestration) Vezi definitia »

FLUOROGRAFÍE s. f. Procedeu fotografic de gravură pe sticlă, realizat cu ajutorul acidului fluorhidric. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorographie. Vezi definitia »

TELALGÍE s.f. (Med.) Durere care apare în altă parte, la distanță, de locul leziunii. [Gen. -iei. / < fr. télalgie, cf. gr. tele – departe, algos – durere]. Vezi definitia »

DIENCEFALOPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune a diencefalului. [< fr. diencéphalopathie]. Vezi definitia »

ÎNDEMNIZÁȚIE s. f. v. indemnizație. Vezi definitia »