Definita cuvantului orchestrație
ORCHESTRÁȚIE s. f. 1. arta de a orchestra (1). ◊ transcriere pentru ansamblu orchestral a unei compoziții muzicale; instrumentație (1). ◊ modul cum sunt aranjate grupurile de instrumente ale unei orchestre. 2. ansamblu de procedee artistice prin care sunetele capătă, în poezie, expresivitate și valoare estetică. (< fr. orchestration)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu orchestrație
MICROESTEZÍE s. f. tulburare de sensibilitate manifestată prin receptarea diminuată a volumului și greutății obiectelor. (< fr. microesthésie) Vezi definitia »
CUPELAȚIE s. f. procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereuri bogate în plumb prin oxidarea și separarea plumbului sub formă de litargă. (< fr. coupellation) Vezi definitia »
PERMÍSIE s.f. Învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. [Gen. -iei, var. permisiune s.f. / < fr. permission]. Vezi definitia »
PERIOKÍE s. f. formă de parazitism în care paraziții se găsesc în microclimatul ambiant al omului; periparazitism. (< peri- + gr. oikos, casă) Vezi definitia »
spéie (-i), s. f. – Coș, coșniță. – Var. Banat spene. Origine necunoscută. Nu pare sigură legătura cu mag. héj „scoarță” (Cihac, II, 527), nici cu gr. σπείρα (Scriban). Vezi definitia »