IERBÁR², ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen¹. – Iarbă + suf. -ar. Vezi definitia »

MINICÁR s.n. Tren sau autocar mic pentru transporturi pe distanțe reduse, folosit în special în orașe. [< engl. minicar]. Vezi definitia »

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucată de lemn lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus. Vezi definitia »

LUNÁR, -Ă adj. 1. Care se produce sau apare o dată pe lună. 2. Referitor la Lună, propriu Lunii, de Lună, ca Luna. [Cf. fr. lunaire, lat. lunaris]. Vezi definitia »

EPISTOLÁR, -Ă adj. Referitor la arta de a scrie scrisori; compus în formă, în stil de scrisoare. // s.n. Carte cu sfaturi și modele de cum se întocmesc scrisorile. [Cf. fr. epistolaire, lat. epistolaris]. Vezi definitia »