TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător. Vezi definitia »

INODÓR, -Ă adj. fără miros. (< fr. inodore, lat. inodorus) Vezi definitia »

RENĂSCĂTÓR, -OÁRE, renăscători, -oare, adj. Care renaște, care face să renască. – Renaște + suf. -ător. Vezi definitia »

NEGRIÓR, -OÁRĂ, negriori, -oare, adj. (Pop.) Negrișor. [Pr.: -gri-or] – Negru + suf. -ior. Vezi definitia »

pețitor, pețitori s. m. (intl.) denunțător, trădător. Vezi definitia »