GALSTÚC s. n. Cravată. (din rus. galstuk < germ. Halstuch) Vezi definitia »

tuzúc¹, tuzúci, s.m. 1. par în gardul de nuiele. 2. pădurice tânără, deasă. Vezi definitia »

hăbăúc (hăbăúcă), adj. – Prost, tont, nătîng. Mag. habóka, cu finalul alterat de încrucișarea cu năuc (DAR). După Cihac, II, 133, din sl. gybŭkŭ „flexibil”. – Der. hăbăuci, vb. (a prosti); hăbăucie, s. f. (prostie). Vezi definitia »

NUC, nuci, s. m. 1. Pom fructifer originar din Asia, cu coroană bogată, cu frunze penat-compuse, având un miros pătrunzător și din care se extrag substanțe tonante și coloranți, cu fructe drupe cu semințe comestibile și cu lemn de calitate superioară folosit la fabricarea mobilelor (Juglans regia). 2. Lemn de nuc (1) folosit pentru fabricarea mobilei. – Din nucă (derivat regresiv). Vezi definitia »

prânzúc s.n. sg. (reg.) prânz modest, dejun superficial. Vezi definitia »