Definita cuvantului hăbăuc
hăbăúc (hăbăúcă), adj. – Prost, tont, nătîng. Mag. habóka, cu finalul alterat de încrucișarea cu năuc (DAR). După Cihac, II, 133, din sl. gybŭkŭ „flexibil”. – Der. hăbăuci, vb. (a prosti); hăbăucie, s. f. (prostie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu hăbăuc
NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc. Vezi definitia »
ULDÚC interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă. – Onomatopee. Vezi definitia »
TUTÚC, tutuci, s. m. (Reg.) Bucată de lemn scurtă; butuc. Vezi definitia »
ȘTUC s. n. v. stuc. Vezi definitia »
FUNDÚC, funduci, s. m. Monedă veche turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findic. Vezi definitia »