PONȚIÁN, -Ă, ponțieni, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Al doilea etaj al pliocenului (reprezentat în țara noastră prin marne argiloase cenușii, care constituie un acoperiș protector pentru zăcămintele de petrol). ◊ (Adjectival) Etaj ponțian. ♦ Sistem de straturi din ponțian (1). 2. Adj. Care aparține ponțianului (1), privitor la ponțian, caracteristic ponțianului. [Pr.: -ți-an] – Din fr. pontien. Vezi definitia »

plan urbanistic general Vezi definitia »

SUSÁN s. m. 1. Plantă erbacee din țările calde, păroasă, cu frunze mari, dantelate și cu flori galbene, cultivată pentru semințele sale oleaginoase, comestibile (Sesamum indicum). ♦ P. restr. Semințele acestei plante, care conțin un ulei comestibil, din care se prepară tahânul sau care se presară pe covrigi. 2. Preparat dulce făcut din zahăr, miere și semințe de susan (1). – Din tc. susam. Vezi definitia »

SCHOPENHAUERIÁN, -Ă O-/ adj., s. m. f. (adept) al schopenhauerismului. (< Schopenhauer + -ian) Vezi definitia »

SILVÁN, silvani, s. m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coarne de țap. – Din lat. silvanus, fr. sylvain. Vezi definitia »