ciomág (ciomége), s. n. – 1. Băț mare și gros, bîtă. – 2. Lovitură dată cu bîta. – 3. Tăvălug de treierat. – 4. La cal, organ genital. – Mr. ciumag(ă), megl. ciămugà. Tc. çomak, çumak (Cihac, II, 566; Șeineanu, II, 131; Meyer 448; Lokotsch 438); cf. alb. tšomage, bg. çomak. – Der. ciomăgaș, s. m. (bătăuș); ciomăgeală, s. f. (bătaie cu ciomagul); ciomăgi, vb. (a bate, a cotonogi); ciomăgitor, adj. (care bate cu ciomagul); ciomăgos, adj. (noduros). Vezi definitia »

proboșág, proboșáguri, s.n. (reg.) încercare, exercițiu. Vezi definitia »

MIRMECOFÁG, -Ă, mirmecofagi, -ge, adj. (Zool.; despre animale) Care se hrănește cu furnici. – Din fr. myrmécophage. Vezi definitia »

MACROFÁG, -Ă, macrofage, adj., s. n. (Biol.) (Globulă albă) Care distruge bacteriile sau diferite particule străine din organism. – Din fr. macrophage. Vezi definitia »

ANTIFÁG s. n. component al unei bacterii care distruge bacteriofagii. (< fr. antiphage) Vezi definitia »